Podeai cu litere
... voiam să știi c-a înfrunzit uitarea
pe zidul ne-cuprinderilor noastre
lipind și dezlipind, ferestre de duminici
crângul de brațe înrobite spaimei
adăugând pe coapsa nopții
arborii lumii-întinși la drum
urarea ochiului știut își pleacă
lacrima verdelui pământ
i-atâta strălucire de ochi verde
podind cu litere de-o șchioapă, seara
odată cu lăsarea-mi peste ploi
iar luna plină
în sufletul cuvintelor
zidite cu mortar de sânge viu
iertării noastre, poate că-i eram
acel ceva ce atingeam abia...
poezie de Maria Pirlogea (2015)
Adăugat de Mariace
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.