Același drum
și... m-am uitat
să-ți văd profilul
să văd din care eră vii
cu cine semeni.
și ce gene
la ochii tăi anini!
și... mi-ai plăcut
din întâmplare
simt că te-am cunoscut
demult...
privit în semiîntuneric
o clipă glasul ți-l aud.
se-așterne apoi
tăcerea lin...
în miez de noapte
amândoi
pășim tăcuți
același drum
drumul vieții... înapoi!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [Vezi poezii despre tăcere, poezii despre viață, poezii despre ochi, poezii despre noapte sau poezii despre miezul nopții
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.