Pastel de primăvară

Din ţinuturi diafane,
Ploaia-n rochie de gală,
A stropit câmpii orfane,
Verticală şi vocală,
Şi spălase florile,
Animând culorile.

Mocoşindu-se-n odaie,
Soarele se primeneşte,
A scăpat şi de paloare,
Şi pe nori descumpăneşte,
Încălzeşte solul tot,
Şi un bursucel de-un cot.

Pe coline mucezite,
Şi prin reavăn de pădure,
Au ieşit făr' să ezite,
Toporaşi din straturi sure;
Clopoţeii delicaţi,
Frumuşei, parcă-s pictaţi!

Cu alură de prinţesă,
Primăvara-nviorată,
Fără loc, fără adresă,
Caldă şi manierată;
Naşte-n taina dorului,
Gingăşia zborului,
Zborului de călătoare,
Ce-au venit ca-n sărbătoare.

Să cântaţi aşa cum ştiţi,
Fiindcă ştiu că ne iubiţi!

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!