Nu-mi amintesc prea bine ce zi este azi/ dar...
vorbesc în numele femeilor care-au murit în mine
silite
să se șteargă la gură după fiecare cuvânt
deghizate în cerșetoare
au învățat prețul unui metru pătrat de liniște
cel mai scump spațiu/ unde
genunchii nu sângerează
femei constructor de palate plutitoare
gata să planeze peste linia orizontului
unde nebunii răstoarnă butoaie de glorie
umbre subțiri cad în cronici-mausolee
câte anateme în spatele ușilor închise
boli lăuntrice
pe sub piele
viermele dorului săpând răspunsuri amânate/ pentru o altă viață
drumul
cu premoniția niciunei direcții
globii oculari
proiectile în spirale ascendente
doza de zahăr
și tusea în portavoce
atâta "libertate"
le-a perforat plămânii
nu sfidați tristețile femeilor care-au murit în mine
orice moarte este o istorie din care a plecat o femeie
orice dragoste este o casă în care a pătruns o femeie
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gela Enea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.