Acest conținut nu e disponibil momentan
întind un cearșaf lângă un alt cearșaf / lângă un alt cearșaf / până acopăr tot nisipul
aici e locul unde nu vine niciodată primăvara
aici e locul unde nu poți scrie un poem
aici e locul unde nu ai nimic de spus
ca o casă fără oameni / 24 de ore de singurătate lângă o sobă veche
tu ești un coyote care vine să mă adulmece seara
dar carnea mea e prea uscată / vii și pleci / vii și pleci
//sunt ca o papușă care suferă de ms/ doctorii în halatele lor albastre
mă veghează neputincioși //
toate formele de distrofie sunt periculoase / asta ți-am spus în ultima scrisoare
suntem ca un grup de control care nu știe ce trebuie să simtă
când se fac experimentele pe noi
dar aici / în lumina dimineții ne vedem cel mai bine petele de pe piele
îmbinările dintre oase / aici nu sunt stâlpi de tensiune / funcționăm fără curent electric
aparatele se alimentează de la soare și e o creștere continuă a neliniștii odată cu lumina
până când bruma care cade dimineața ne liniștește
și pornim pe jos către acea casă singuratică
între noi un zid de nisip ce se scurge senin / scurtcircuite în creierele noastre
înnodăm cearșafurile albe până obținem o linie continuă
un puls care ne trezește la viață și continuăm să trăim/ nimic în acest poem nu este despre
despre durere sau păsări/ doar corpuri care se conservă pentru o nouă viață.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre singurătate
- poezii despre nisip
- poezii despre lumină
- poezii despre dimineață
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre seară
- poezii despre scrisori
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.