Noapte de mai
Tânjesc către Moarte,
flirtez cu ea,
îi fac curte,
întunericul ei
îmi mângâie tâmplele
și îmi răcorește inima,
dar,
nereușind să iau în serios sinuciderea
(ca metodă)
mă plimb mecanic prin dormitor
și observ,
privind urma lăsată de trupul meu
în patul în care ar fi trebuit să dorm,
că între experiența pe care o "trăiesc" în acest moment
și moarte
nu e,
în fond,
nici o diferență notabilă...
poezie de Șerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre viață, poezii despre somn, poezii despre plimbare, poezii despre noapte, poezii despre moarte sau poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.