Dintr-un ciot de inimă
Nu am cum să câștig din pierderi.
Nu aici.
Poate tu, coborând printre pietre, dincolo,
poate o umbră când ți-a rupt legăturile
tot mai slabe de acum încolo,
mai nesigure.
Mă tot gândesc cum ar fi dacă am da zilele îndărăt,
să-mi spui că a fost doar o glumă proastă sau așa ceva.
Ce stupid!
Să facă alții ceea ce ar fi trebuit să faci tu mai bine cu sufletul,
să-l repari,
într-o lume cu atâtea capcane,
un iad.
E timpul să-i înveți, fiindcă au păcătuit.
poezie de Eli Gîlcescu (20 februarie 2019)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Eli Gîlcescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.