Mariaj pe pleoape indecise
pe degetul de moarte ții verigă,
meleag nălucă, umbra taine-și lasă...
lenos prepari o dragoste de casă
din patimi ce în rosturi să se-nfigă.
de frumusețe-n chipul tău grimasă
mă oglindeai la tine-n văzul rigă...
pe voci de întuneric iaduri strigă
și chemi pe sfinți la oaste numeroasă.
că prin acoperișuri de pagode
ploua-n inel un mariaj hain,
ca șerpi treceau deșertăciuni apode.
pe-amor în colț de-apocalips anin,
din buze îmi dezbrac, foșnind din ode,
sărutul veșted, putrezit puțin...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Xena
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.