Poem gothic
îmbrăcată toată în negru ea
m-a vizitat la spital
și rujul și lacul de unghii îi
erau negre deh culoarea vârstei rebele mi-am spus și
zâmbind i-am făcut semn să se așeze pe pat
a preferat să plutească ușoară ca un lampion chinezesc
lumina ei făcea să pâlpâie neonul din salonul nr 3 a
urmat un moment plin de evlavie și
mâna ei ce scânteia ca moaștele de la patriarhie
mi-a pus pe frunte mângâierile tuturor femeilor
stam plin de remușcări sub un soare negru
pe faleza unei ape negre de pe celălalt mal
cuvintele îmi făceau semne și eu înotam spre ele
cu toate întrebările lumii în spate dacă dădeai zoom-ul
la maximum mai puteai vedeai un înger îngerul meu
cu tricoul pe care scria luci ferego teamo împreună
am admirat transparența spațiului dintre mine și tăcerile ei
un lung tunel lustruit cu genunchii de zei
prin el treceam spre o lumină ce parcă își luase
căldura dinlăuntrul meu
poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantin Rupa. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.