Mărțișorul
am așternut zăpezile pe umerii universului
în palme fulgi
albi, pufoși, mătăsoși
tu mă așteptai goală pe țărmul cunoașterii
te-am înveșmântat în fluturi
cât de aproape era sufletul
tremurai, în clipa dintâi
în piept am așezat încet-încet un mărțișor
o inimă împletită în doi
cu pana răsucită de gânduri
scriam pe trupul tău un poem
în palme se topea zăpada
pașii curgeau între noi închizând cercul iubirii în doi
pe buze ardea sărutul aprins
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.