Ama
nu te-am văzut niciodată
sărutând vântul,
sarea din munți,
nici bobul de rouă
căzut pe frunza plăpândă,
ești cu mult mai profundă
decât hăul din ape
liberă, fericită, singură
și trebuia să-ți dau un nume
să mă recunoști,
să mă auzi când te strig
cu glasul pierit
în gâtul lebedei negre
te-am chemat
ca pe o ultimă povară,
indecisa mea primăvară
te-am numit ama,
drum fără de drum,
pădure fără copaci
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Iliescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre rouă
- poezii despre păduri
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre primăvară
- poezii despre negru
- poezii despre munți
- poezii despre libertate
- poezii despre lebede
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.