Mărțișor
Meșter mare, mâini de aur, croind strai neasemuit
Pentru Zâna Primăvară, Zeul Soare a-nnădit.
Rochia lungă i-a tivit-o cu-anglicei în sălbănași
Și-a brodat pe cingătoare brebenei și toporași!
Razele, sulițe calde, a topit neaua pe-alocuri
Răsărit-au brândușele și viorele în smocuri.
Pe un hat, sub mărăcini, unde umbra mai domnește
Cu clinchet de voioșie, ghiocelul se ițește!
Primăvara e miloasă, vrea să-l scoată la lumină,
Cu mânuțele gingașe. Din păcate se înspină!
Picură bobul de sânge pe neaua imaculată
Și-o lacrimă de sub pleoapă! Inima-i îndurerată!
Zefiru-i face ochi dulci, mângâind-o cu alean
Răsucindu-i șnur alb-roșu, prins de-o boabă de mărgean!
Primăvara îi surâde în cântul de pitulice
Mărțișor, prinde la ie, lângă inima ferice.
poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cornelia Neaga. [Vezi și următoarele:
- poezii despre primăvară
- poezii despre mâini
- poezii despre sânge
- poezii despre rochii
- poezii despre meșteri
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre ghiocei
- poezii despre fericire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.