Adio, iarnă
Adio, iarnă, ai plecat
Cu râul dezghețat aseară
Un soare cald s-a arătat
În pas venind cu primăvară
Îmi pare rău, șuvițe negre
În noaptea lungă mângâiam
Fulgi albi se așezau pe gene
Cu un sărut ades topeam
În urmă ai lăsat să stingă
Focul din sobă ce ardea
Singurătatea e stăpână
Și vântul tremură-n perdea
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.