Un sunet
E atât de multă singurătate în gânduri
că mă împiedec în ea ca de bolovani în râuri.
Uneori ne facem atâta de rău singuri
rătăcind vanități și deșertăciuni printre scânduri.
Uneori drumul nostru este greșit
o ia razna printre ogoare, pe hat.
Uneori mi-ar trebui o hartă să ies,
la un loc iluminat, la cules mister
Astăzi chiar am nevoie să respir.
Am încetat chiar să mă mai mir.
Dacă aș încerca să lipsesc, or'
lumesc să schimb al meu dor.
Doar poezia clatină un biet suflet.
Gângurește etern ca un copil, un sunet.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lidia Popa. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.