Sâmbătă de decembrie
În colivie simt cântând doar mâinile neobosite.
Captivă într-un destin deformat de vise.
Devin una cu tencuiala casei mirosind a clor.
Plămânii îmi sunt flori de mucegai.
Știu că nu voi ajunge până la o sută de ani,
prefer să trăiesc acest timp puțin cu suflet curat.
De dimineață a înmărmurit grădina de zarzavat
si-mi strigă pustiul dincolo de nămeții din suflet.
Of, iarnă, de ce hăulești iar prin suflet.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lidia Popa. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.