Cămile și cai
sunt un om vesel
și tăcut
prin geamul trenului
văd cămile șchiopătând
în sinea mea
se cunună nopțile
caii mei cu fruntea lată
ies din gloată
unde mă duci,
macaz nenorocit?
înainte de primul mai
îți băteam câte-un cui
în tandem cu roua
acum
în pustiul ăsta de pretutindeni
unde mă duci?
mâine stau slugă morții
azi
azi mă uit prin geamul trenului
să văd
cămile și cai
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.