O nouă culoare îşi vine în fire

ştii
chestia aia care mă apasă pe creier de ceva vreme
nu este iubirea după cum frumos spui tu
cu accent pe primul i
este o tumoare

mi-a spus-o un doctor care îşi frământa în mână
phableta din care
sunetul notificărilor de face şi altele
se auzea încântător

am avut impresia că sunt pe o câmpie
de care îmi aduceam aminte încet încet

când mă fac bine îmi iau şi eu una
mi-am zis şi pentru câteva secunde am crezut în miracol
am crezut în holul care mirosea a mâncare ieftină de prânz

nu
oamenii aceia stafidiţi de pe hol nu eram eu din viitor

tumoarea
este un cuib făcut de pasărea cu o singură aripă în formă de m
ştii tu iubi care
o vezi mereu pe geamul trenului când te întorci din excursii

momentan sunt bine cuibul este făcut pe jumătate
dar să vezi când or să apară puii printre crengile uscate
(nu vreau să te sperii
vreau doar să te îmbrăţişez
acum)
şi or să piuie de mâncare
nu o să te mai poţi înţelege cu mine
nici cu celălalt mine
o să strângi aşternuturile sperând că un dicţionar nou
prin care să mă înţelegi
are să îţi intre miraculos pe sub unghii

până una alta de azi înainte o să vin
îmbrăcat într-o salopetă de sudor
am zis!
nu vreau să îţi împroşc universul cu mizeriile mele
o să îţi dau ochelari opaci să te obişnuieşti din timp doar cu vocea mea

nu o să te ating o să deschid larg ferestrele
o să las adierile să-ţi lase semne vitale de iubire pe gât
pe urechi

curând numele meu va fi înlocuit de un cod de asigurat
care se va regăsi pe eprubete pe seringi şi în memoria i7 a spitalelor

cu siguranţă dacă râcâi cu lama pielea de deasupra venelor
voi găsi şi acolo unul asemănător
care îşi are corespondentul într-o stea
după cum bine se spunea în mioriţa încă din clasa a viii-a

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!