Viscol
Viscol s-a pornit cu ură
Intrecând orice măsură
Mi-a luat țigla de pe casă
Mi-a pus frigul in fereastră
Crengi de nuc se frâng si țipă
Dumnezeu face risipă
Scuturând din norii grei
Fulgii mari ca niște miei.
Alertată-o ambulanță
Se impiedică, o viață
A rămas pe drum cotit
Cu zăpadă acoperit
Nicio urma nu se vede
Ziua in văzduh se pierde
Intunericul hoțește
Prinde tot ce intâlnește
Si in jur este pustiu
Mă intreb dacă sunt viu...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viscol
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre oi
- poezii despre nori
- poezii despre crengi
- poezii despre ambulanță
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.