Scriind pe orizont poeme lunii

În suflete ne-a înflorit speranţa.
Ne vom iubi o vreme ca nebunii.
Scriind pe orizont poeme lunii,
Prin pori ne va ţâşni exuberanţa.

Când peste veacuri va răzbi romanţa
Ce a trecut prin mrejele furtunii,
Scăpată printre iţele minciunii,
Ne vor ierta purtarea, cutezanţa.

Culeg avid ale iubirii şoapte
De pe-ale tale buze dulci ca mierea
Şi degustând simţiri, uităm de fapte,

Lăsând în voie cântul, mângâierea.
Noi stihuri zămislim în miez de noapte,
Plutind între pământ şi nicăierea.

sonet de Mihaela Banu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!