Criza
Pot să simt mirosul
chinurilor lumii,
sete de început, sete de absolut
foame de începuturi
Sunt însetat după adevăr
dar și corbii mă izgonesc din penele lor
nimeni nu mă găzduiește
măcar, în lumi de carton
Mă hrănesc cu începuturi
fondul lumii mă însetează
formele sunt lihnite
de foamea începuturilor
Universul mă întristează
pământul mă înnebunește
Raiul mă silește
Iadul mă ocolește.
poezie de Emanuel Iavorenciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre religie
- poezii despre tristețe
- poezii despre rai
- poezii despre iad
- poezii despre criză
- poezii despre adevăr
- poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.