Poema de cleștar
Eu, nestatornicul bizar
Pe tabla clipelor trecute
Cu buchii fine, de cleștar
Aștern poeme necernute
Epistolare amintiri,
Destăinuiri -sincerități
Aștern trecutele-mi iubiri
Întregi, fragmente și bucăți
Ce rimă oare să găsesc
Spre unica și indecisa
Ce"n Cartea Cărților cerești
Mergea ca una- "așa -zisa"?!
Cu care mă stiiam un zeu
Iar părăsit-apus de soare.?!
Imensitatea unui "eu"
Ce-l transforma -n al unui "doare"...
Pe care mă simțeam izvor
Prin ea curgând cu apă vie
-Abrupte maluri de fiori
Surpând în bezna veșniciei.?!
Și tu te-ai dus să nu mai vii
Nesinceră-n sinceritatea
Și nenăscuților copii
Și imitându-ți voluptatea
Și tu te-ai dus și-n locul tău
Eu caut iarăși alte rime
C-așa mi-o dat-o Dumnezeu
Să nu găsesc sfârșit în nimeni
Eu, nestatornicul bizar
Eu, vagabondul fără nume
Poema finului cleștar
Cu strigăt mut o cânt la lume...
poezie de Iurie Osoianu (18 septembrie 2012)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre cărți
- poezii despre vagabondaj
- poezii despre sinceritate
- poezii despre sfârșit
- poezii despre senzualitate
- poezii despre religie
- poezii despre iubire
- poezii despre apă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.