Odă urechii sclavagiste

Pentru a deveni mocrobi
în mâinele creatorilor de moarte
Pentru a uzurpa molecular lumina
Pentru că a creea şi a distruge
sunt etern, dispeptic, părţile aceleiaşi inimi.
Pentru că devenim maleabili pe lângă.
Lumina refractată, linişte fărâmiţată,
neîndurarea cântă idolatru
La flautul timpului

Interesaţi, secretivi pe lângă Cerber,
redundanţi când nevoile altora ne trag elusiv de urechi

Pricepuţi la războaie şi rime
Printre madularele geomorfe ale casei noastre
de lut

Nu ne mai străduim să părem drepţi,
Frumoşi sau fericiţi

In pragul unui cataclism pasional
Nu mai contează mărimea pietrelor
Preţioase

Pe lângă valul aceasta ce ne va spulbera,
Valul nostru surprinzător de îngrijorări mundane
E insignifiant

Pelerinaj spre eternitătii îndoliate.

Nerăspuns întrebării primare

poezie de Codruţa Corbei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!