Lumina omenească

Atunci când marea bate-n val
Şi vâsla-ţi trece-n şoaptă,
Speranţele când le simţi pal,
Tu te împaci cu toate!

Când cerul este răvăşit,
Şi inima-ţi se zbate,
Şi ai un vis nesăvârşit,
Îţi aminteşti de toate!

Strecori pe rând mii de poteci,
De obstacole nu-ţi pasă,
Să ieşi învingător încerci,
De arzi, tu nu te lasă!

Şi lumea toată de-i pe dos,
De nu-ţi aprobă pasul,
Te vrea cu nările în jos?..
Tu mergi corect ca ceasul!

Prieteni de o fi să ai,
Aproape să te ţină,
Credinţă trebuie să dai!
Să nu te vinzi pe tine!

Încearcă să ajuţi cum poţi,
În toate bun e sfatul,
Dar, fii atent sunt şi netoţi
De îţi măsoară pasul!

O rază să strecori oricând
Din depărtări albastre,
Prin orizonturi semănând
Lumină omenească!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!