Dorul meu
Din nou frunza lasă pe copac
Și mă ispitește: ce mai fac?!
De-mi revarsă gând ce mă apasă,
Cum să-i spun: mi-e tare dor de casă!..
Clampa ușii stă rămasă-n veghe,
Ochiul de fereastră-i tot mai verde,
Treptele de scări mă urcă-n prag,
Cuibul meu, știu, mă aștepți cu drag!
Mult prea largă-i bolta ta senină...
Amintirile mă iau tiptil de mână,
Porumbei își trec aripi albastre
Și în zbor mă duc la casa noastră!
Nucule, măi nucule, tu nuc,
Încotro acuma să apuc?!
Dorul și mireasma ta umbroasă,
Mă tot cheamă, mă îndeamnă acasă!
Greu e rodul de pe ramul tău,
Doldora de dor mă simt, ah, eu!
Al meu glas nestins e cam durut,
Se revarsă în cântări de cuc!...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nina Lavric. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.