Oglinda în care respir
de prea multă libertate mă las amăgit
privesc pe fereastra adevărului departe
în oglinda fără orizont a timpului
înțelegerea nu-mi mai este permisă demult
și înot în ape tulburi.
cu prea puțină bunăvoință mă întâlnesc
în cercurile închise ale tăcerii
poate poate cineva vorbește
luându-și lumea în cap
cu drumurile ei cu tot
până voi respira clipele trecerii
prin apele oaceanului care ne despart
și ne lasă
înțelepți la mal.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.