Răstignită-s cu tine
Sunt spinul din tâmpla-ți obosită și tristă
Desprins din coroana de fiu de-mpărat
Ce-mi arde pe fruntea de esteră egoistă
Lăsând scrum în urmă și-un rest de păcat.
Sunt dâra de sânge ce îți curge pe pieptul
În care bat inimi-tandem de un veac
Și-mi cer ispășirea reinventând conceptul
Iertării divine uitate-ntr-un sac.
Sunt biciul de piele îmbibată cu ploaie
Ce-așterne pe spate-ți povestea cu sârg
Și-mi rup părți din mine și îți curg în șuvoaie
Vânzându-mă pe-o mână de-arginți într-un târg.
Sunt pironul bătut cu ciocanul în palma
Ce-a sădit cu iubire Pomul din Rai
Înzestrându-l cu mere crescute de-a valma
Și c-un șarpe hipnotic ce-ți spune: mai stai!
Sunt lancea ingrată care-ți caută coasta
Cu vârf de-ntrebări împungând-o din nou
De-un Longinus sfințit părăsindu-și nevasta,
Plecat în pustie surzit de ecou.
Sunt zarul aruncat în pământ, lângă Cruce
De mâini ahtiate de legionari
Ce-și împart o Cămașă pierdută-n răscruce
La pariu pus în grabă pe trei dinari.
Sunt lespedea trasă pe o gură de groapă
Săpată în stâncă ascunsă de noi,
Sunt aceea care-ți scrie cu slove de-o șchioapă:
Coboară Golgota și ia-mă-napoi!
poezie de Monica Trofim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre zaruri
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre stânci
- poezii despre soție
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.