Nedormite dorințe în netăcere
în avalanșa din nesomnul palmelor negăsindu-mă ecou
dezmint că mă-ndrept spre nicăieri
mai vreau să stau puțin în timpul nepetrecut
cu despletite nopți în tresăriri
nu-mi pasă de ce plouă-n vreme
alerg nenăscuta atingere din întredeschisa lume
alung nedorința afară-n noapte
un chip
aprind prezentul să nu-mi mai fie frică de umbră
îmi e atât de dor de jocul serilor flămânde
cu lumina coapselor în brațe
îți aduci aminte?
râdeam cu nisipul pe buze
tu cu valul pe sân în cea mai frumoasă melodie
alerg acum nici nu mai pot să fac ceva
în afară de a scrie
suntem o amprentă a particulei universale
capabilă să ne conducă în abis
sau departe în vârful piramidei
depinde de "foia de parcurs"
poezie de Vali Nițu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vali Nițu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.