O zi de vară pe Loara
(tatălui meu)
apele verzi se răsfață domoale
sub raze de miere și-arome de flori
din stufăriș se ițesc pelicani și egrete
iar șoimii cei bravi se-avântă spre nori
vrednicii castori clădesc baricade
nenufarii suavi sunt mai dalbi ca oricând
e tihnă amiază și-mi pare că raiul
cumva s-a prelins grațios pe pământ
sunt domnii hugo și zola și prevert
pășind maiestuos pe cărarea subțire
în aer e zumzet în cupe e vinul
și-n inima mea atâta iubire!
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.