Ultima fotografie
În ultima fotografie îți treceai ușor
mâna prin părul proaspăt sărutat
de o adiere dintr-un ecou târziu
al întâlnirii noastre.
Zâmbeai ca la o altă amintire dintr-un
vis în care alergam până la noi
și înapoi - și tu ajungeai mereu înaintea mea-
apoi ție îți creștea copilăria din ochi,
iar eu îmbătrâneam până la umerii tăi
umbriți de două bretele
prin care te scurgeai până în sângele meu
obosit de vreme.
Și totuși mi se părea că în fotografie uitaseși
să-mi spui că nu poți
să dormi bine
fără noi.
poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Victor Iacobescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.