Din greșeală
Îmi place să hulesc
tot ce iubesc la tine, în
toate diminețile-mi
înfrigurate cu nin-
soare prin gânduri, iar
blestematele tale degete
lungi, de talentat
artist intrigant,
din greșeală, îmi
scriu arii pe a-
cordul lunii.
Sigur,
e ridicol! în-
că nu s-a împlinit nici
prânzul, așa că luminile
astrelor nu au cum
să intre prin
ferestrele-mi fâlfâite
grosolan de vânturi
ce-ți tulbură părul
abătut iar zâmbetu-ți
timid de titrat actor,
din greșeală, îmi
pastelează gândul cu
luna de-
plină.
Știu!
E absurd! De-
și nu este
seară să m-agăț
atât de astrul
nocturn, dar vezi,
din greșeală,
scânteile de dincolo
de ochelarii tăi cu dioptrii
negative mi-au a-
prins golurile
dintre eu și
iarbă și
lună și
tu.
poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Carmen Ciornea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre gânduri
- poezii despre astre
- poezii despre vânt
- poezii despre talent
- poezii despre seară
- poezii despre păr
- poezii despre optică
- poezii despre ochelari
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.