O mare de ceață
Ceața este în ceaiul meu
Nările îmi sunt gâdilate de aburii fierbinti
O mare de ceață se apropie încet de mine
Dușmanii mei, porumbeii, s-au pus la adapost
Presiunea îmi face oasele să doară
Și eu, corabia, troznind din toate cuiele
Mi-am întins velele
Și am tăiat cu sabia zidul de aburi
Pe punte, marinari, slinosii marinari
Beți și leneși
Visează sirene
Și eu, corabia, timidă și ușoară
Aleg linia cerului sa eliberez aceasta carcasă
De perna ceții
poezie de Iulia Gherghei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.