Tulpina de nimic
Lângă orice drum stă la pândă o cărare
ce face semne de mirare spre orice trecător,
lângă orice om stă o tulpină de nimic
ce strigă spre soare,
poate din tr-un nevăzut zbor a scăpat un scâncet
sau poate o uitată și neștearsă lacrimă
mai stăruie pe margine
unde priveghează o statornică lumină la umbra vremii
și de acolo tot scutură o neobosită flamură
ce și-a uitat zborul în spic.
Lângă orice om stăriue o răcoroasă și nevăzută ramură
ce aleargă spre un alt râvnit soare
sub a cărui necuprins popas
o nouă sămânță se naște,
un nou osândit ce va sta în a lumii cărare
ți va scoate o lumină din nimic.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Aurel Ștefan Drăgan. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.