Plânge o inimioară
Plânge-o inimă de fată
În grădina dorului,
În suspine zdrumecată
Și nu spune nimănui.
Ar pleca, nu știe unde?
Ar mai sta, nu are rost!
Cum să facă să mai uite,
Să nu știe ce-a mai fost?..
Cine poate să-nțeleagă
A ei dragoste pierdută?!
Plânge-o inimioară dragă
Că a fost prea crud cernită.
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.