Ultima plecare

Mi-am zis: "Ce-ar fi să mor şi eu un pic?
Să fiu purtat pe sus, pe năsălie,
atent la orice şoaptă mă adie
când toţi vor crede că n-aud nimic".

Citit, interesat, apoi... drogat!
La două zile am redus efectul,
c-am studiat cu mare grijă-aspectul
cu graba unora la îngropat.

Luasem şi măsuri, c-ar fi nasol
să nu asculte ce-am pus pe hârtie
şi să încerce să îmi facă mie
îmbălsămare-a-ntâia, cu formol.

Eu, treaz, bine-mersi, pe-afară, mort,
mă abţineam, cu mare greutate,
să nu cumva, de râs, să cad pe spate,
sau, poate, chiar să mor, aşa, nemort.

N-a fost uşor şi – recunosc! – chiar chin,
că-i auzeam ce zic pe fiecare
de m-au umplut de ciudă şi mirare.
şi zău că mi-a fost greu să mă abţin.

De ciudă - pentru ceea ce-am gândit,
căci am uitat: "De morţi numai de bine",
iar de mirare că, vorbind de mine...
din ce credeam, niciunul n-a bârfit.

Aş fi-nghiţit în sec, dar nu mişcam
căci mărul prim ar fi stricat surpriza,
şi-ar fi pornit devreme vocaliza
pe care... mai târziu o aşteptam.

Ei, asta e! – mi-am zis, ce-o fi o fi!
Mai am o zi şi gata aşteptarea,
iar mâine-seară pot să-mi fac plimbarea
şi-atunci, la tot ce-a fost, mă voi gândi.

A doua zi, efectul a-ncetat
şi - fir-ar ea să fie de-ntâmplare! -
căzând pe mine-un strop de lumânare,
am şi urlat, dar m-am şi răsturnat

Şi, parcă, scris de moarte să nu scap,
căci, vorba-ceea, tot ce-i viu se duce,
dar să-mi rămână, veşnic, scris pe cruce
"Te vom iubi chiar şi... căzut în cap"?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!