Uneori
uneori se alungau de grădini fluturii în aripi
prin risipa emoțiilor mov reapărute-n seară.
suavitatea păpădii intra în obsedante datini
și ningea anotimpul revenit și înfipt-n vioară.
se fugea spre timpul de lângă perete
repede se albea mâna întinsă avangardă.
mofturile chemau de sub plopi șansonete
zării se întrevedea un sunet de ogradă.
apăreau elemente de romantism-n doi
apoi surplusuri de real fin întins-n coapse
și cuvintele numai bune de rostogolit-n foi
plagiau rafala tremurului frunzei-n sinapse.
o muzică precisă îmbrâncită în detaliu
făcea ordine în minutele ce trebuiau trăite
sub salvări de amăgiri sinistre și de travaliu,
victorioase atingeri vindecau iubiri rănite.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.