Un om cu capul aplecat în mâini - omul meu
gândesc omul prin omul meu
și lucrurile simple
fac din bucurie trepte spre ceilalți oameni
omul meu e vesel uneori cherchelit de emoții
plânge și râde la un trandafir
că așa e viața plină de ifose
de babe oarbe
tocmai asta îi spun omului meu
să ducă pentru el în cârcă
cei mai grei saci ai pământului
când mâna lui puțină va da apă să bea muribundului
toată planeta să știe că va fi salvată de el
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.