Viața nostră
Tatăl meu e înecat în timp.
Negura nopții se așterne, fără soare,
Ca un țol peste viața nostră.
Brațele mamei îmi aruncă apă și
Inima ei îmi umple farfuria cu
Întrebări, în loc de hrană.
Mănânc, apoi, sperând,
Adorm în ochii mamei.
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.