Orice

Clar, nu mă pot abţine să nu-ţi scriu măcar un pic.
Sper că nu fac exces de versuri cheful să ţi-l stric
Dar gândul la tine mă îmbie să dau mai mult,
Să vreau mai mult, să mă-ncalţ cu papucii de adult
Căci sufletul tău ludic, crâmpei din suflul divin,
Îi dă prelungi târcoale cugetului meu sangvin;
Aş cutreiera lumea de mână ţinându-ne
Căci mai Liber mă simt în dulcea noastră fuziune.
Singur să fiu aş avea Liniştea de partea mea;
Iar aşa, acestea s-ar completa, ar complota.
Cu energia ta s-ar înoda şi-om înota
Împotriva curentului. Dar realitatea,
Urâta de ea, este că singur când sunt mi-e greu.
Am zgomot în cap, zgomot al propriului meu clişeu.
Ţi-am mai zis: 'Când sunt cu tine Am zile senine. '
Şi aşa e. Liniştea doar atunci parcă vine.
Şi pragmatic fiind.. ştiu că e suficient să vrem,
Noi-amândoi, acelaşi lucru doar ca să putem. Orice.

poezie de Alex Iuraşcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!