Umbră a gândului pierdut
Era trecut târziu în noapte
Un ceas bătrân ce m-a trezit
Clopote într un fundal departe
Un fluierat de tren am auzit
O umbră a trecutului grăbit
Mi-a zâmbit la geam timidă
Umbră a unui gând pierdut
Din vara cea fierbinte și toridă
A poposit pe fruntea-mi obosită
Cu un sărut ușor de bun rămas
Se aprind lumini într o clipită
Peste fereastră să fac un pas
Luna îmi face un semn discret
Să nu deschid fereastra-n vânt
A înțeles jocul gândului direct
Un gând zboară singur în vânt
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.