Până-n steaua înserării
Joaca noastră este joacă;
Tu ești luna, eu pământul,
Torsul tău nu-i doar o coastă,
Tu ești muza, eu cuvântul.
Dacă- ar fi în Mariane
Să- ti pun trupul luminos,
Aș învârte- n galaxie
Câinele- n gura de os.
Stikere aș pune- n facebook
Și- un surâs de curcubeu
De s- ar scutura toti merii
În barba lui Dumnezeu.
El ar arunca cu mere
După mine, după tine.
Noi, copiii Lui, am fi
Purtători de noi destine.
Luna mea, iubită coastă,
Tors de zâna-n spuma mării,
Hai să poezim a viată
Până- n steaua înserării!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.