Printre stropii de ploaie
sunt nume rătăcit
pe un țărm, nu știu care
visare, privire, uitare
în colțuri de mare
stau, printre alge și scoici
eu, un om fără nume
mai trece un timp, o secundă
eu scrijelesc pereții de humă
în vale, iarba tresare
verde-crud
miros nud
de flori și petale
am crescut în gunoaie
pășesc printre stropii de ploaie
în suflet noroaie
noaptea plânge șiroaie
plouă în mine
în zare nu'i nimeni
sunt lacrimi sau plouă
în întunericul lumii
femeia ghemuită în mine
iar ploaia bântuie iară
a câta oară
mi-e teamă și țip a chemare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.