Iarna de Crăciun
Iarna s-a prăbușit peste așteptările oamenilor
cu niște amplitudini care se mișcă mereu,
eu te întreb cum poți rămâne constant
când totul pare să se îmbrace anormal
după un scenariu necunoscut din timp.
Oricum și sufletul meu se joacă cu anotimpul
face un om de zăpadă în curtea casei,
împodobește bradul de crăciun și-i cântă,
iar tu ești așa de înduioșată și visezi privindu-l,
într-o copilărie întârziată în care se joacă nepoții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.