Umbra Soarelui
Stea îndepărtată, încă mai privești
Urma celui care-n vasta galaxie
Se îndepărtează, nu mai vrea să fie
Astrul dintre aștri cu lumină ție,
Tu, cea care astăzi încă strălucești.
Fie ca lumina-i să te însoțească
Ani și ani prin lumea stelelor ce cântă
Bucuria vieții, caldă, neînfrântă,
Risipind lumină de iubire sfântă
Printre-aceia care vor să o primească.
El... nu-ți mai e Soare cum odat-a fost,
Să-și întoarcă drumul, nu mai are rost.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.