Poetul
Copilul, ce cu-a sa privire
Scaldă realul în uimire,
Colorând cu rima-i albul,
Aurind cu slova-i, negrul.
Omul, ce încă i-au rămas
Aripi gânditoare ceas de ceas,
Zburând contra misterelor,
Dând senin pur, zorilor.
Datorul, cui-i dăruiește
Cheia porților celeste
Și-al lumilor îndrumător,
Spre focul viu, nemuritor.
Astrul, ce mereu lucește
Și-n obezi, el reușește
S-aprindă-n zări dorința
De-ași întrece neputința.
poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre obezitate
- poezii despre negru
- poezii despre foc
- poezii despre dorințe
- poezii despre copilărie
- poezii despre ceas
- poezii despre cadouri
- poezii despre astre
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.