Ne mutam din mine în tine
ca dintr-o casă într-altă casă
din mântuire în mântuire
ca două pietre în deșertul acestei lumi
goliți de resturi
în cămăși albe
ne lipeam brațele de adevăr
și chicoteam când întunericul
se topea sub tălpile moi
am crescut
vai cât am crescut șerpește prin gânduri
în mine sunt războaie
în tine se înserează în mijlocul zilei
și gropi adânci ne stăpânesc ființele
suntem ca morții
fiecare în pământul său cleios
ne ajunge să schimbăm două vorbe
și auzim trosnind
capacul sicriului
vai nouă că ne-am avut
dar nu ne-am rămas
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre întuneric
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre schimbare
- poezii despre război
- poezii despre mântuire
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.