Solfegii în raze
iubite port anii noștri în sublim șirag
și nu-mi pun întrebări nici despre moarte
acum simt fericirea la brațul tău drag
las iubirea pură prin vise să mă poarte.
te port iubite-n suflet, acolo te-am închis
să îmi păzești iubirea din zori până-n noapte
faguri de săruturi să îi simt și in vis
în paradisul vieții- dulcegării în șoapte.
de nu ți-am spus că te iubesc îți spune vântul
cutreierând păduri, poiene, curcubeie
solfegii în raze finisează cuvântul
să curgă ca izvorul din sacră epopee.
iubitul meu cel blând mult te ador
ești lumea mea și-așa va fi pân-am să mor.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.