Ulcior de stele
Iubite, ninge blând peste Carpați
troienele și-au pus pe umeri stele
un brad împarte luna ca-ntre frați
din bolta cu omătu-i de mărgele.
Îți scriu cu verde crud pe foi de nea
îmbujorând prin inima- mi cărarea,
rupând din vreascuri de tăcere-o stea
ca tu să știi, iubite, că-mi ești zarea.
M-am îmbrăcat în haine de ninsori
și am furat din munte foc de mină
să-ți spun, iubite, că te- aștept cu flori
în gerul ce ne-a plâns la rădăcină.
Și de-om urca pe scări până la cer
duios, ne-or naște munții în tăcere,
cioplind cu pieptul inima de ger
să fim din lacrimi vii, ulcior de stele.
poezie de Doina Bezea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.