De ce plângi, Iunona?

fetiţele cuminţi nu plâng
supărarea te urâţeşte
ţine batista asta brodată
tu eşti o prinţesă
poartă-te cum se cuvine
ai zece ani
ştiu, plângi
în faţa calendarului
proaspăt pus în piuneze
dar eşti tânără
în câţiva ani îţi termini studiile
îţi găseşti un băiat
întemeiezi o familie
creşti doi plozi
aştepţi ca ei să te părăsească
ai grijă de visul oricărei prinţese
şi simţi din nou
cum toate femeile din tine urlă înfundat
ca nişte matrioşka în cămaşă de forţă
libertatea lor
e garanţia liniştii tale
începi astfel să picuri o stea
în fiecare crater al orbitelor
tuturor predecesoarelor
îţi tunzi o codiţă
îţi razi o sprânceană
eşti o păpuşa revoluţionară
draga mea Iunona
în geantă ai manualul de supravieţuire
tocurile ţi se mai frâng uneori pe asfalt
mai cad diverse bucăţi din tine
pe care le reasamblezi
totului radios care ai devenit
de neoprit în mişcarea ta pe o axă divină
eşti setată să adori
liniştea
dar şi zumzetul oraşelor
sexul
dar şi dragostea
păcatul
dar şi inocenţa dintr-o grădină japoneză
îţi place să savurezi un filosof
într-o cafenea consumeristă
să mergi la biserică
într-o rochie strâmtă
să te pupe dumnezeu pe creştet
când ai un orgasm mai reuşit
câtă iubire a creaţiei
când tu schimbi mereu
toate notele
cântecului despre sacrificiu

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!