Un ochi
un ochi de hârtie purta
în golul acela adânc
dintre pleoape
scriau pe el toți acei care
lumina i-o traversau
de la o vreme
nu mai lăcrima
își înțelese rostul
hârtia sângera uneori
și inima i se umplea de cuvinte
din ele împletea drumuri
pe care se ducea
venea
de fiecare dată mai ninsă
de fiecare dată mai nouă
astăzi închide ochiul
și tace
rând pe rând
toate cuvintele
poezie de Daniela Guzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.