Neastâmpăr nocturn

poezia mea-i că stânca marmorată
o pictează timpul în vitralii
chipul ei structură rourată
atinge o vreme cu epice detalii.

mă ascund în gânduri de abisuri
unită cu o stea de opal
drumul meu e presărat cu visuri
mă hrănesc cu ele hipnotic, real.

muzica sângelui se scurge prin glezne
nici o tristeţe nu-i stă în cale
rapsodia sublimă înlătura bezne
mult mai departe de a lacrimei vale.

consoane şi vocale lucrează în tandem
din freamătul nopţii se naşte un poem.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!